Lumea văzută de un copil neobişnuit

Numele ei este Oana Cristina Stoica. Are tripareză spatică şi este  imobilizată într-un scaun cu rotile. Dar în ciuda handicapului fizic pe care îl are, nu inspiră milă, ci admiraţie. Oana are un talent pe care mulţi şi l-ar dori: ştie să scrie bine şi şi-a  format deja un stil propriu. A început cu povestioare şi eseuri încă din clasa a şaptea, şi aproape tot ce a scris s-a şi publicat în Tribuna Învăţământului, în reviste sau în ziare locale din Mangalia.

“Mulţi spun: “curând voi pleca din ţară!” De ce? Nu-i voi înţelege nicodată.

Şi oare în ce limbă as putea gândi? Ce-aş fi eu acolo? Un om dat la o parte, un om care n-a putut să-şi iubească ţara atât cât să poată rămâne.”

Şi haideţi să vedem ce  ce ar face Oana  dacă ar face parte din guvern pentru o zi.

“Ce aş  face dacă aş  fi ministru de finanţe penrtu o zi?

Aş vopsi cerul numai în roz ca să nu ami spună nimeni că situaţia este albastră. Aş parfuma scara blocului cu parfum franţuzesc să mai spună mamele că nu-şi potz cumpăra şi ele unul. Aş vopsi în roşu ouăle păsărilor cerului – să aibă toată lumea ouă de Paşti, iar aerul străzilor ar mirosi a cozonac, să-şi sature nasul oricine. Aş face săptămâna de lucru de o zi – să se odihnească toţi, iar pe elevi i-aş face profesori, fără examene, şi atunci să vedeţi verificări şi meditaţii!

Cât despre partide, le-aş trimite în turnul Babel că şi aşa fiacre vorbeşte pe limba lui şi nu reuşesc să se înţeleagă nicodată.

Pensionarilor – le-aşi dărui visele tinereţii pentru că iluzia unei bătrâneţi fericite este departe. Librarilor le-aş umple rafturile cu cartea “Aventurile lui Bobuleţ“ pentru că  Bobuleţ este “copilul meu de suflet” pe care îl laud ca fiind cel mai frumos.

Doamne, câte  nu aş face de aş fi ministru de finanţe pentru o zi! Aş întoarce totul cu capul în jos – că poate aşa ne vor invidia invidia şi pe noi alţii. ”

O bătaie în plus strică, o poveste în plus poate face minuni!